Ieri am participat la un atelier de pictura. Indrumatorul a construit o foaie mare de hartie pe care vreo 15 adulti au pictat impreuna. Desi se discutase inainte cam care ar fi tema, pana la sfarsit fiecare a dat frau imaginatiei. S-au realizat desene peste desene, s-au combinat culori, forme, nuante. Am vazut cum intr-un interval scurt de timp o coala mare de hartie isi schimba infatisarea.
Dar abia acasa am realizat ceva ce inca nu stiu cum sa interpretez. Desi am facut 4 ani la o scoala de arte plastice, cu pictura nu m-am impacat. Eram capabil, si inca mai sunt, sa realize un tablou in creion. Cand trebuia aplicata culoare m-a pierdeam. Simteam ca nu pot reda prin culoare emotiile pe care acel tablou ar fi trebuit sa le transmita.
Si aseara am realizat ca, o linie de culoare, pentru mine, nu are aceea putere ca o linie de creion. Sa fie negrul creionului de vina, poate. Totusi liniile si hasura facute cu creionul imi dau un sentiment mai puternic de putere decat culoarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu