Vis ... visare

Imi place cand ma trezesc din somn si stiu exact ce am visat, putand sa
redau multe amanunte, emotii si trairi. Cred ca Valentine's Day a fost de
vina, pentru ca nu am sarbatorit cum trebuia. Am fost indiferent. Am avut
bunul simt sa iau o prajitura in forma de inima si sa o daruiesc: "Asta este
pentru tine." A fost sec, din bun simt, nu din iubire. Am adormit asa in
nesimtire, fiind destul de obosit. Am dormit pe spate, pentru ca doar in
aceasta pozitie am cele mai bune vise.


Visul de aseara a fost special; m-il amintesc si inca ma intreb cine a fost
fata din vis. Pot doar banui ce chip avea, pentru ca uit intotdeauna
chipurile persoanelor. Doar emotia care mi-a transmis-o a ramas vie. De
multe ori am impresia ca atunci cand visez totul se deruleaza ca in filmul
Inception, unde decorul si personajele sunt construite de mine; dar mai apar
si intrusi necontrolati care fac ce vor ei.
Pe la o ora tarzie in noapte, incepusem o noua relatie cu o noua fata. Dar
eu eram cu gandul la mutat, la mutat din oras, din viata mea. Ai mei,
parintii mei, se ocupau cu mutatul mobilei. In realitate eu am putina mobila
in dotarea personala, dar in visul meu aveam foarta multa.
Si dintr-o data aparu ea, noua fata, cu gand de razgandit. Tragea de mine,
plangea si ma implora. Era agasanta, dar punea suflet. Iar eu o repingeam, o
indepartam si ii spuneam ca nu pot sa renunt la mutare, ca acesta imi este
drumul. Imi placea de ea pentru ca ma facea sa ma simt bine. Eram destul de
fericit in situatia respectiva si imi placea ca suferea in acelasi timp cu
mine.
Dar ea a schimbat tactica. A gasit pe altul si i-a dat atentie lui. Mie
incepuse sa-mi vorbeasca foarte rece, putin si raspicat. Mi-a dat indicatii
clare: poti face doar asta, poti pune mana doar aici, in alta parte nu ai
voie. Nu m-am asteptat la acest comportament. Cred ca se saturase de
respingerile mele.
Atunci am luat foc. Cum asa? Ce e cu acest comportament? I-am spus: Tu vii
cu mine. Am luat-o de mana si am tras-o dupa mine. Cel cu care discuta ea
s-a ridicat si a urmat-o. I-am pus mana in piept si i-am spus: Tu ramai
aici. Si a ramas.
Ne-am pierdut prin multime, aflandu-ne pe un peron de tren, fiind amandoi
goi. Ne-am sarutat asa, pe furis; mi-am dat seama ca eram  la inceput de
relatie si nu ne iubisem pana atunci. Si asa goi, stateam imbratisati si ea
imi spunea ca este in calduri, dornica de iubire si ca nu poate sa suporte
ideea ca eu vreau sa plec.
Si mi-a venit o idee ciudata, ce ar fi daca nu as mai pleca? As fi putut sa
aman plecarea pentru a da relatiei o sansa. M-am simtit bine cu alegerea
facuta, dar aveam doua ganduri care nu-mi dadeau pace: pentru cine amanam eu
plecarea si unde vroiam sa plec?
Motivul plecarii nu imi era clar. Nici nu stiam unde merg, doar ca plecam
undeva. M-am trezit putin la realitate si mi-am dat seama ca eram in Brasov.
Un motiv ar fi fost sa plec din Bucuresti la Brasov. Asa ca m-am intors in
vis, am plasat povestea in Bucuresti si asa mi-am gasit motivul.
Fatza fetei nu o vedeam foarte bine; desi simteam ca nu este prea frumoasa,
totusi stiam ca este cea mai frumoasa. Nu eram sigur. La un moment dat a
aparut o fata cu o fatza ciudata si urata si mi-a vorbit. Eu ma uitam la ea
si nu gaseam nimic frumos. Ma intrebam: Pentru asta vrei tu sa renunti la
plecare?
Dar nu era ea cea cu care statusem gol pe peron. Ca era frumoasa sau nu,
exact nu puteam spune. Nu mai era o singura persoana. Erau mai multe fete
intr-una.
Am continuat sa o caut pe acea fata si dupa ce m-am trezit. Acest gand m-a
urmarit mult timp, chiar si acum cand scriu inca ma gandesc cine ar fi putut
sa fie.