Biblia - Facerea - Cap.2 - Despre refacerea femeii si pomul cunoasterii

Facerea 2:15 Şi Domnul Dumnezeu l-a luat pe omul pe care-l zidise şi l-a pus în rai ca să-l lucreze şi să-l păzească.
Facerea 2:16 Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: „Din toţi pomii raiului poţi să mănânci,
Facerea 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!“



Faptul ca din textul biblic lipsesc multe portiuni nu mai este o mirare. De la Cap.1 in care Dumnezeu facuse pe barbat si femeie dupa chipul si asemanarea Lor, pana la Facerea 2:15 ceva s-a schimbat.
In primul rand, Dumnezeu nu da nume omului pe care L-a facut. Nu se spune nici ca acel om a fost primul si singurul creat. "Sa facem om ..." poate la fel de bine sa insemne ca au facut mai multi oameni, la fel cum pamant inseamna intreaga creatie materiala.
Poate dintre toti oamenii pe care i-a facut a avut unul preferat care se incadra in tipare, pentru ca foloseste cuvantul articulat: l-a luat pe omul.
In Facerea 2:16 ne trezim cu numele de Adam venit de nicaieri. Ar iesi din:

• În ebraică: adām = om; adāmā = pământ. Aceste două substantive comune îi vor da primului om numele său propriu: Adam.

Dar este aruncat in text fara introducere. Si culmea doar lui I-a poruncit sa nu manance din pomul cunoasterii. Ce s-a intamplat cu femeia?

Apoi in Facerea 2:17, daca ii interzice sa nu manance din pom, de ce L-a sadit acolo?

Ar putea sa fie 3 posibilitati:

1. Mai erau si alte entitati acolo care aveau nevoie de fructele cunoasterii.

2. Dumnezeu L-a pus special ca sa-l testeze pe Adam. :))

3. Dumnezeu a vrut ca Adam sa capete cunoasterea dar sa fie ca urmare a dorintei lui.

Daca raiul seamana cu Pomul Vietii descris in articolul precedent, atunci acel pom trebuie sa fie acolo, nu ar fi putut sa fie exclus la creatie. Fiind un pom ascuns, la el se ajunge prin indrumare. Si Dumnezeu I-a zis: vezi, aici este pomul si acestea sunt roadele lui. 

Desi s-ar putea face comparatia cu: inviti pe cineva in casa ta, despre care stii ca e cleptoman, si ii spui: Uite, in acest dulap tin eu banii. Acum ca ti i-am aratat, daca dispar stiu pe cine sa trag la raspundere, nu prea se aplica aici.

Intotdeauna am crezut ca aceasta cunoastere reprezinta un mare tabu despre care nimeni nu vorbeste. Toti se refera la acel lucru cu: acea cunoastere. Dar nu este nici mai mult, nici mai putin decat sex, si mai exact orgasmul. Aici se eplica mai pe indelete:

Si, dat acest fapt, pentru necunoscatori este un lucru banal: orgasmul. Pentru ceilalti este diferenta dintre viata si moarte. Daca Adam ar fi capatat cunostinte despre orgasm, fara a avea o femeie (pentru ca spuneam mai sus ca ceva s-a intamplat cu femeia creata in Cap.1) si fara sa fie indrumat cu siguranta ca ar fi murit.

In Facerea 2:18-20 ceva greu de inteles se intampla. Isi da Dumnezeu seama ca Adam e singur si ca nu e bine. Desi existase in trecut o femeie, facuta pe potriva lui (o sa explic mai tarziu in Facerea 2:23), Dumnezeu cauta pentru Adam ajutor printre animale, dar descopera ca nu exista nici unul.

Revin la Cap.1, versetele 26-27, in care nu se precizeaza ca oamenii au fost facuti din pamant. S-ar putea introduce versetul 2:7 intre versetele 1:26 si 1:27 ca sa fie logic, dar nu se face nicaieri trimitere spre asa ceva. 

Astfel concluzia este urmatoarea: a creat Dumnezeu om dupa asemanarea Lor printr-un mod, ceva s-a intamplat si a trebuit sa creeze pe om din nou de data asta cu material genetic luat de pe planeta aceasta. Notatiile 4a si 4b marcheaza sfarsitul unei lucrari si inceputul altei lucrari, care reie povestea primesi dar o rearanjeaza cronologic, introduce date noi si se concentreaza pe evolutia unama. 

Pun pariu ca lucrarile care au fost eliminate contin multe detalii despre facerea lumii.

Facerea 2:21-25 vorbeste despre crearea noii femei din coasta lui Adam. Formularea: "De data asta iata os din oasele mele si carne din carne mea!... Facerea 2:23" semnifica preexistenta unei alte femei facuta din alt material genetic decat barbatul. 

• Când Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam şi i-a dat-o acestuia de soţie (Fc 2, 22), El nu a suflat asupră-i „suflare de viaţă“, aşa cum făcuse asupra primului om (Fc 2, 7), ceea ce înseamnă că femeia purta deja în fiinţa ei „rămăşiţa“ suflării divine.

(Voi reveni cu detalii despre facerea femeii din coasta barbatului)

De la acest punct incolo, Biblia devine misogina. Femeia nu mai este numita om ci femeie, si nici nu mai este egalul barbatului. Se va face referire catre ea cu apelativul femeie, pana cand Adam decide sa o numeasca Eva, nu ca nume propriu, ci pentru ca ea era mama tuturor celor vii.

• Eva, transcrierea ebraicului Hawwā = Viaţă. În Septuaginta, literal: „... numele Viaţă“ (Zoé). Numele propriu Eva apare pentru prima oară în Facerea 4:1.

Versetul 24 accentueaza suprematia masculina, acesta fiind singurul cu putere de judecata asupra relatiei lui cu familia, femeia devenind o marfa de control a barbatului. 

In versetul 25, femeia nu este a lui Dumnezeu, este a lui Adam, sustinut de exprimarea "Adam si femeia lui". De aceea in text nu i se da nume si nici nu-l pune Dumnezeu pe Adam sa-i dea nume cum a facut cu animalele care erau ale Lui.